Catelul pleca scheunand. Stia
ca baietii aceia sunt periculosi, dar tot incercase sa se imprieteneasca cu ei.
In ziua aceea fusesera mai agresivi decat de obicei, iar unul il nimerise cu un
bolovan in picior.
Stia ca era rupt. S-a refugiat in parc, sub o tufa si s-a ghemuit. In
curand a adormit. A inceput sa viseze. In vis ii aparu o zana bruneta, cu parul
lung si ochii verzi-argintii. Ii vorbi bland si il vindeca. Apoi ii promise o
surpriza.
A doua zi, baiatul care il ranise veni si isi ceru scuze. Devenira cei mai buni
prieteni. Baiatul avea ochi albastri si parul blond si de atunci avu un
temperament bland, care il cuceri pe Gogosica. "Probabil ca asta era
surpriza", isi zise el.
Intr-o zi, baiatul isi lua inima in dinti si decise sa il ia pe Gogosica la
scoala. Asa ca ii puse lesa si plecara hotarati. Acolo, toti copiii il mangaiara
pe Gogosica si decisera ca era bun de caine politist. Intra insa profesorul,
asa ca baiatul il ascunse repede sub banca. Incepura cu muzica. Tot ce auzea
Gogosica erau caraituri si mieunaturi. Isi astupa urechile cu labele si se
gandi ca profesorul avea nevoie de odihna serioasa. Apoi adormi.
Se trezi la ultima ora. Ora de matematica. Doamna profesoara nu il vazu si il
calca pe coada. Asta il facu pe Gogosica sa se uite jignit la ea, insa doamna
nu il observa. Copiii erau foarte buni si raspundeau spontan. Matematica i se
paru mai folositoare decat muzica: putea sa adune oasele primite de la colegii
baiatului.
Dupa ore, cand ajunsera acasa, Gogosica recapitula ce invatase la matematica: 4, 5, 6, ..., 9, 10. Bun. Suficiente oase. Auzise si ceva despre niste puteri. "Hmmm, un os la puterea a doua? Adica sa manance acelasi os de doua ori?" Nu suna rau, insa era obosit si decise sa se culce si sa se gandeasca la aceste notiuni noi mai tarziu.
Adormi si incepu sa viseze. "Aoleo, poate copiii aceia si-au luat oasele inapoi???" Alerga sa verifice. Doar ca nu isi dadu seama ca visa inca, asa ca dadu doar din labe in aer, ceea ce o distra pe minune pe pisica vecinilor, care mieuna amuzata. "Iar sunt la ora de muzica, se gandi el. Do, mi, sol, do ... dorm."
