Stia ca era rupt. S-a refugiat in parc, sub o tufa si s-a ghemuit. In curand a adormit. A inceput sa viseze. In vis ii aparu o zana bruneta, cu parul lung si ochii verzi-argintii. Ii vorbi bland si il vindeca. Apoi ii promise o surpriza.
A doua zi, baiatul care il ranise veni si isi ceru scuze. Devenira cei mai buni prieteni. Baiatul avea ochi albastri si parul blond si de atunci avu un temperament bland, care il cuceri pe Gogosica. "Probabil ca asta era surpriza", isi zise el.
Intr-o zi, baiatul isi lua inima in dinti si decise sa il ia pe Gogosica la scoala. Asa ca ii puse lesa si plecara hotarati. Acolo, toti copiii il mangaiara pe Gogosica si decisera ca era bun de caine politist. Intra insa profesorul, asa ca baiatul il ascunse repede sub banca. Incepura cu muzica. Tot ce auzea Gogosica erau caraituri si mieunaturi. Isi astupa urechile cu labele si se gandi ca profesorul avea nevoie de odihna serioasa. Apoi adormi.
Se trezi la ultima ora. Ora de matematica. Doamna profesoara nu il vazu si il calca pe coada. Asta il facu pe Gogosica sa se uite jignit la ea, insa doamna nu il observa. Copiii erau foarte buni si raspundeau spontan. Matematica i se paru mai folositoare decat muzica: putea sa adune oasele primite de la colegii baiatului.
Adormi si incepu sa viseze. "Aoleo, poate copiii aceia si-au luat oasele inapoi???" Alerga sa verifice. Doar ca nu isi dadu seama ca visa inca, asa ca dadu doar din labe in aer, ceea ce o distra pe minune pe pisica vecinilor, care mieuna amuzata. "Iar sunt la ora de muzica, se gandi el. Do, mi, sol, do ... dorm." |
|
