ZIC SI EU...

‘ Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Şi totuşi ce puţină poezie!’

Unde te uiţi e vid, e fals, e rece,

Suflete-amorţite, emoţii false, platitudini

Născute din vulgare atitudini.

Ne-am grăbit

Şi am rănit,

Căci am uitat să oferim

Galant un zâmbet nostim

Şi să primim

Firesc, fără să cârcotim.

Alergând după ceva,

Am uitat.

Şi evident am ratat.

Am alergat după mult,

Şi am uitat bucuriile mici,

Oferite de un licurici.

Am alergat după perfect

Si am uitat să privim atent,

Cu emoţii de adolescent.

Am alergat după elogii

Şi am uitat clipele luminoase

Din preajma vorbelor armonioase. 

Am alergat după putere

Şi am uitat că nu avem voie sa călcăm in picioare demnitatea,

Dreptatea şi seninătatea.

Am alergat după mărire

Şi am uitat să ne bucurăm de un gândăcel cărămiziu

Ce luminează chiar şi un cer cenuşiu.

Alergând mereu după ceva,

Am uitat dezmierdarea fină

Şi am ratat bucuria senină.

Ce multe versuri, ah! Ce multe versuri

Şi totuşi ce puţină poezie!

Deşi cunoaştem sofisticate nuanţe de mânie

Şi calomnie,

Am uitat ce culoare au sinceritatea

Şi simplitatea.